Tikun Hațot: Plângerea de la Miezul Nopții

Tikun Hațot (Rectificarea de la Miezul Nopții) este un serviciu de rugăciune rostit la miezul nopții, jelind distrugerea Templului și exilul Prezenței Divine (Șekhina). Această practică este înrădăcinată în tradiția cabalistică, bazată pe învățătura că miezul nopții este un moment când Dumnezeu jelește suferința copiilor Săi și este deosebit de receptiv la rugăciuni. Se spune că Regele David se trezea la miezul nopții pentru a cânta lui Dumnezeu.

Tikun Hațot este împărțit în două părți: Tikun Rahel și Tikun Lea. Tikun Rahel se rostește stând jos pe pământ (cum fac cei îndoliați), concentrându-se pe plângerea pentru exil și distrugere. Include Psalmul 137 ('La râurile Babilonului') și kinot (elegii). Tikun Lea, rostit după ce te ridici în picioare, se concentrează pe speranță și răscumpărare. Include Psalmi de laudă și dor după prezența lui Dumnezeu.

Tikun Hațot se rostește la miezul nopții halahic (hațot), care este punctul de mijloc între apusul și răsăritul soarelui — nu neapărat la ora 12:00 noaptea. În nopțile dinaintea Șabatului sau sărbătorilor și în anumite perioade de bucurie, Tikun Rahel se omite și se spune doar Tikun Lea, dacă se spune. În Șabat și în majoritatea sărbătorilor, Tikun Hațot nu se rostește. Practica este cea mai răspândită în comunitățile sefarde și cabalistice.

Conform Cabalei, exilul afectează nu doar poporul evreu, ci și lumile spirituale. Se spune că Șekhina (Prezența Divină) este în exil împreună cu Israelul. La miezul nopții, curtea cerească se întrunește și sunt posibile 'tikunim' (reparații) spirituale. Prin jelirea și rugăciunea la această oră, participăm la repararea pagubei cosmice cauzate de exil și la grăbirea răscumpărării.

Tikun Hațot este cel mai frecvent observat de cei care urmează practici cabalistice, în special evreii sefarzi și hasidim. Arizalul (Rabi Ițhak Luria) a încurajat puternic această practică. Deși nu este obligatorie pentru toți evreii, este considerată o practică lăudabilă pentru cei care se pot trezi la miezul nopții. Unii o rostesc regulat, alții doar în cele Trei Săptămâni dinaintea Tișa BeAv.

În timpul Tikun Rahel, se stă pe pământ sau pe un scaun jos, cum fac cei îndoliați în timpul șiva. Unii pun cenușă pe frunte, acolo unde se poartă tefilinul, simbolizând doliul pentru Ierusalim. Rugăciunile se rostesc pe un ton de jale. Unii aprind o lumânare mică. Atmosfera este una de durere autentică pentru distrugere, combinată cu speranța pentru reconstruire. Această practică trebuie abordată cu solemnitate și intenție.