Tehilim

131

שִׁיר הַמַּעֲלוֹת לְדָוִד יְהוָה לֹא גָבַהּ לִבִּי וְלֹא רָמוּ עֵינַי וְלֹא הִלַּכְתִּי בִּגְדֹלוֹת וּבְנִפְלָאוֹת מִמֶּנִּי:

Un cântec al suișurilor, al lui David. Cel Veșnic, inima mea nu a fost trufașă, nici ochii mei nu s-au înălțat, și nu am urmărit lucruri mai mari și mai minunate decât mine.

אִם לֹא שִׁוִּיתִי וְדוֹמַמְתִּי נַפְשִׁי כְּגָמֻל עֲלֵי אִמּוֹ כַּגָּמֻל עָלַי נַפְשִׁי:

Jur că am liniștit și am potolit sufletul meu ca un prunc la sânul mamei sale; ca un prunc era sufletul meu cu mine.

יַחֵל יִשְׂרָאֵל אֶל יְהוָה מֵעַתָּה וְעַד עוֹלָם:

Israele, nădăjduiește în Cel Veșnic de acum și până în veac.