לְדָוִד בָּרוּךְ יְהוָה צוּרִי הַמְלַמֵּד יָדַי לַקְרָב אֶצְבְּעוֹתַי לַמִּלְחָמָה:
Al lui David. Binecuvântat este Cel Veșnic, Stânca mea, Care îmi deprinde mâinile pentru luptă și degetele pentru război.
חַסְדִּי וּמְצוּדָתִי מִשְׂגַּבִּי וּמְפַלְטִי לִי מָגִנִּי וּבוֹ חָסִיתִי הָרוֹדֵד עַמִּי תַחְתָּי:
Îndurarea mea și cetățuia mea, înălțimea mea și izbăvitorul meu, scutul meu în Care mă adăpostesc, Cel ce supune popoarele sub mine.
יְהוָה מָה אָדָם וַתֵּדָעֵהוּ בֶּן אֱנוֹשׁ וַתְּחַשְּׁבֵהוּ:
Cel Veșnic, ce este omul ca să-l cunoști, fiul omului ca să-l socotești?
אָדָם לַהֶבֶל דָּמָה יָמָיו כְּצֵל עוֹבֵר:
Omul este ca o suflare; zilele lui sunt ca o umbră trecătoare.
יְהוָה הַט שָׁמֶיךָ וְתֵרֵד גַּע בֶּהָרִים וְיֶעֱשָׁנוּ:
Cel Veșnic, apleacă cerurile Tale și coboară; atinge munții și vor scoate fum.
בְּרוֹק בָּרָק וּתְפִיצֵם שְׁלַח חִצֶּיךָ וּתְהֻמֵּם:
Fulgeră și risipește-i; trimite săgețile Tale și zăpăcește-i.
שְׁלַח יָדֶיךָ מִמָּרוֹם פְּצֵנִי וְהַצִּילֵנִי מִמַּיִם רַבִּים מִיַּד בְּנֵי נֵכָר:
Întinde mâna de sus; izbăvește-mă și scoate-mă din ape mari, din mâna străinilor.
אֲשֶׁר פִּיהֶם דִּבֶּר שָׁוְא וִימִינָם יְמִין שָׁקֶר:
A căror gură grăiește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă a minciunii.
אֱלֹהִים שִׁיר חָדָשׁ אָשִׁירָה לָּךְ בְּנֵבֶל עָשׂוֹר אֲזַמְּרָה לָּךְ:
Dumnezeule, voi cânta Ție un cântec nou; cu psaltire și harfă cu zece strune voi cânta Ție.
הַנּוֹתֵן תְּשׁוּעָה לַמְּלָכִים הַפּוֹצֶה אֶת דָּוִד עַבְדּוֹ מֵחֶרֶב רָעָה:
Cel ce dă mântuire regilor, Cel ce îl izbăvește pe David, slujitorul Său, de sabia cea rea.
פְּצֵנִי וְהַצִּילֵנִי מִיַּד בְּנֵי נֵכָר אֲשֶׁר פִּיהֶם דִּבֶּר שָׁוְא וִימִינָם יְמִין שָׁקֶר:
Izbăvește-mă și scapă-mă din mâinile străinilor, a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă a minciunii.
אֲשֶׁר בָּנֵינוּ כִּנְטִעִים מְגֻדָּלִים בִּנְעוּרֵיהֶם בְּנוֹתֵינוּ כְזָוִיֹּת מְחֻטָּבוֹת תַּבְנִית הֵיכָל:
Căci fiii noștri sunt ca niște mlădițe crescute în tinerețea lor; fiicele noastre sunt ca niște pietre de colț, lucrătura Templului.
מְזָוֵינוּ מְלֵאִים מְפִיקִים מִזַּן אֶל זַן צֹאונֵנוּ מַאֲלִיפוֹת מְרֻבָּבוֹת בְּחוּצוֹתֵינוּ:
Hambarele noastre sunt pline, dând belșug de la o recoltă la alta; turmele noastre produc mii, ba zeci de mii pe ulițele noastre.
אַלּוּפֵינוּ מְסֻבָּלִים אֵין פֶּרֶץ וְאֵין יוֹצֵאת וְאֵין צְוָחָה בִּרְחֹבֹתֵינוּ:
Căpeteniile noastre sunt înălțate; nu este spărtură, nici veste rea, nici strigăt în piețele noastre.
אַשְׁרֵי הָעָם שֶׁכָּכָה לּוֹ אַשְׁרֵי הָעָם שֶׁיֲהוָה אֱלֹהָיו:
Ferice de poporul care are astfel de lucruri; ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Cel Veșnic.