Tehilim

146

הַלְלוּיָהּ הַלְלִי נַפְשִׁי אֶת יְהוָה:

Aleluia! Suflete al meu, laudă pe Cel Veșnic.

אֲהַלְלָה יְהוָה בְּחַיָּי אֲזַמְּרָה לֵאלֹהַי בְּעוֹדִי:

Voi lăuda pe Cel Veșnic cât voi trăi; voi cânta Celui Veșnic cât voi exista.

אַל תִּבְטְחוּ בִנְדִיבִים בְּבֶן אָדָם שֶׁאֵין לוֹ תְשׁוּעָה:

Nu vă încredeți în voievozi, în fiul omului, care nu poate da mântuire.

תֵּצֵא רוּחוֹ יָשֻׁב לְאַדְמָתוֹ בַּיּוֹם הַהוּא אָבְדוּ עֶשְׁתֹּנֹתָיו:

Sufletul lui pleacă, se întoarce în pământul său; în ziua aceea, gândurile lui pier.

אַשְׁרֵי שֶׁאֵל יַעֲקֹב בְּעֶזְרוֹ שִׂבְרוֹ עַל יְהוָה אֱלֹהָיו:

Ferice de cel pe care îl ajută Dumnezeul lui Iacov; nădejdea lui este în Cel Veșnic, Dumnezeul său.

עֹשֶׂה שָׁמַיִם וָאָרֶץ אֶת הַיָּם וְאֶת כָּל אֲשֶׁר בָּם הַשֹּׁמֵר אֱמֶת לְעוֹלָם:

Care a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ele, Care păzește adevărul în veci.

עֹשֶׂה מִשְׁפָּט לָעֲשׁוּקִים נֹתֵן לֶחֶם לָרְעֵבִים יְהוָה מַתִּיר אֲסוּרִים:

Care face dreptate celor asupriți, Care dă pâine celor flămânzi; Cel Veșnic îi dezleagă pe cei legați.

יְהוָה פֹּקֵחַ עִוְרִים יְהוָה זֹקֵף כְּפוּפִים יְהוָה אֹהֵב צַדִּיקִים:

Cel Veșnic deschide ochii orbilor; Cel Veșnic îi îndreaptă pe cei aplecați; Cel Veșnic iubește pe cei drepți.

יְהוָה שֹׁמֵר אֶת גֵּרִים יָתוֹם וְאַלְמָנָה יְעוֹדֵד וְדֶרֶךְ רְשָׁעִים יְעַוֵּת:

Cel Veșnic îi păzește pe străini; El întărește pe orfan și pe văduvă, și întoarce calea celor răi.

יִמְלֹךְ יְהוָה לְעוֹלָם אֱלֹהַיִךְ צִיּוֹן לְדֹר וָדֹר הַלְלוּיָהּ:

Cel Veșnic va împărăți în veci! Dumnezeul Tău, Sionule, din generație în generație. Aleluia!