לְדָוִד רִיבָה יְהוָה אֶת יְרִיבַי לְחַם אֶת לֹחֲמָי:
Al lui David. O, Cel Veșnic, ceartă-te cu cei care se ceartă cu mine, luptă-Te cu vrăjmașii mei.
הַחֲזֵק מָגֵן וְצִנָּה וְקוּמָה בְּעֶזְרָתִי:
Apucă un scut și o armură înconjurătoare și ridică-Te spre ajutorul meu.
וְהָרֵק חֲנִית וּסְגֹר לִקְרַאת רֹדְפָי אֱמֹר לְנַפְשִׁי יְשֻׁעָתֵךְ אָנִי:
Și înarmează-Te cu o suliță și barează calea înaintea urmăritorilor mei; spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta.
יֵבֹשׁוּ וְיִכָּלְמוּ מְבַקְשֵׁי נַפְשִׁי יִסֹּגוּ אָחוֹר וְיַחְפְּרוּ חֹשְׁבֵי רָעָתִי:
Cei care caută viața mea să fie rușinați și tulburați; cei care plănuiesc răul meu să se dea înapoi și să fie zăpăciți.
יִהְיוּ כְּמֹץ לִפְנֵי רוּחַ וּמַלְאַךְ יְהוָה דּוֹחֶה:
Să fie ca pleava înaintea vântului, cu un înger al Celui Veșnic împingând.
יְהִי דַרְכָּם חֹשֶׁךְ וַחֲלַקְלַקּוֹת וּמַלְאַךְ יְהוָה רֹדְפָם:
Calea lor să fie întunecată și alunecoasă, cu un înger al Celui Veșnic urmărindu-i.
כִּי חִנָּם טָמְנוּ לִי שַׁחַת רִשְׁתָּם חִנָּם חָפְרוּ לְנַפְשִׁי:
Căci fără pricină au ascuns pentru mine o groapă, da o plasă; fără pricină au săpat-o pentru sufletul meu.
תְּבוֹאֵהוּ שׁוֹאָה לֹא יֵדָע וְרִשְׁתּוֹ אֲשֶׁר טָמַן תִּלְכְּדוֹ בְּשׁוֹאָה יִפָּל בָּהּ:
Să vină peste el întunericul pe care nu-l cunoaște și plasa pe care a ascuns-o să-l prindă; în întuneric să cadă în ea.
וְנַפְשִׁי תָּגִיל בַּיהוָה תָּשִׂישׂ בִּישׁוּעָתוֹ:
Și sufletul meu va exulta în Cel Veșnic; se va bucura de mântuirea Sa.
כָּל עַצְמוֹתַי תֹּאמַרְנָה יְהוָה מִי כָמוֹךָ מַצִּיל עָנִי מֵחָזָק מִמֶּנּוּ וְעָנִי וְאֶבְיוֹן מִגֹּזְלוֹ:
Toate oasele mele vor zice: O, Cel Veșnic, cine este ca Tine, Care mântuiești pe cel sărac de unul mai tare decât el și pe cel sărman și pe cel nevoiaș de cel care îl jefuiește.
יְקוּמוּן עֵדֵי חָמָס אֲשֶׁר לֹא יָדַעְתִּי יִשְׁאָלוּנִי:
Se ridică martori mincinoși; mă întreabă de lucruri pe care nu le știu.
יְשַׁלְּמוּנִי רָעָה תַּחַת טוֹבָה שְׁכוֹל לְנַפְשִׁי:
Îmi răsplătesc cu rău în loc de bine, moarte sufletului meu.
וַאֲנִי בַּחֲלוֹתָם לְבוּשִׁי שָׂק עִנֵּיתִי בַצּוֹם נַפְשִׁי וּתְפִלָּתִי עַל חֵיקִי תָשׁוּב:
Dar eu, când ei erau bolnavi, îmbrăcămintea mea era sacul; m-am smerit cu post și rugăciunea mea să se întoarcă în sânul meu.
כְּרֵעַ כְּאָח לִי הִתְהַלָּכְתִּי כַּאֲבֶל אֵם קֹדֵר שַׁחוֹתִי:
Am umblat ca și cum ar fi fost un prieten sau ca și cum ar fi fost propriul meu frate; m-am aplecat cu mâhnire ca cel în doliu după mamă.
וּבְצַלְעִי שָׂמְחוּ וְנֶאֱסָפוּ נֶאֶסְפוּ עָלַי נֵכִים וְלֹא יָדַעְתִּי קָרְעוּ וְלֹא דָמּוּ:
Și când m-am împiedicat, ei s-au bucurat și s-au adunat; cei șchiopi s-au adunat în jurul meu, nu știu de ce. De ar fi sfâșiat, nu ar fi vărsat sânge.
בְּחַנְפֵי לַעֲגֵי מָעוֹג חָרֹק עָלַי שִׁנֵּימוֹ:
Din pricina lingușirii batjocurii pentru hrană, scrâșnesc dinții împotriva mea.
אֲדֹנָי כַּמָּה תִּרְאֶה הָשִׁיבָה נַפְשִׁי מִשֹּׁאֵיהֶם מִכְּפִירִים יְחִידָתִי:
O, Cel Veșnic, până când vei privi? Întoarce sufletul meu din pustiirile lor, singura mea comoară din puii de lei.
אוֹדְךָ בְּקָהָל רָב בְּעַם עָצוּם אֲהַלְלֶךָּ:
Îți voi mulțumi într-o mare adunare; în mijlocul unui popor puternic Te voi lăuda.
אַל יִשְׂמְחוּ לִי אֹיְבַי שֶׁקֶר שֹׂנְאַי חִנָּם יִקְרְצוּ עָיִן:
Să nu se bucure de mine cei care sunt vrăjmașii mei fără pricină dreaptă; nici cei care mă urăsc degeaba să nu clipească din ochi.
כִּי לֹא שָׁלוֹם יְדַבֵּרוּ וְעַל רִגְעֵי אֶרֶץ דִּבְרֵי מִרְמוֹת יַחֲשֹׁבוּן:
Căci ei nu vorbesc pace și împotriva oamenilor smeriți ai pământului gândesc cuvinte de înșelăciune.
וַיַּרְחִיבוּ עָלַי פִּיהֶם אָמְרוּ הֶאָח הֶאָח רָאֲתָה עֵינֵינוּ:
Și și-au deschis larg gura împotriva mea și au zis: Aha! Aha! Ochii noștri au văzut.
רָאִיתָה יְהוָה אַל תֶּחֱרַשׁ אֲדֹנָי אֲל תִּרְחַק מִמֶּנִּי:
Tu ai văzut, o, Cel Veșnic, nu tăcea; o, Cel Veșnic, nu Te depărta de mine.
הָעִירָה וְהָקִיצָה לְמִשְׁפָּטִי אֱלֹהַי וַאדֹנָי לְרִיבִי:
Trezește-Te și scoală-Te pentru judecata mea, Dumnezeul meu și Stăpânul meu, pentru pricina mea.
שָׁפְטֵנִי כְצִדְקְךָ יְהוָה אֱלֹהָי וְאַל יִשְׂמְחוּ לִי:
Judecă-mă după dreptatea Ta, o, Cel Veșnic, Dumnezeul meu și să nu se bucure de mine.
אַל יֹאמְרוּ בְלִבָּם הֶאָח נַפְשֵׁנוּ אַל יֹאמְרוּ בִּלַּעֲנוּהוּ:
Să nu zică în inimile lor: Sufletul nostru se bucură. Să nu zică: L-am înghițit.
יֵבֹשׁוּ וְיַחְפְּרוּ יַחְדָּו שְׂמֵחֵי רָעָתִי יִלְבְּשׁוּ בֹשֶׁת וּכְלִמָּה הַמַּגְדִּילִים עָלָי:
Să se rușineze și să se tulbure laolaltă, cei care se bucură de nenorocirea mea; să se îmbrace în rușine și ocară, cei care se înalță cu trufie împotriva mea.
יָרֹנּוּ וְיִשְׂמְחוּ חֲפֵצֵי צִדְקִי וְיֹאמְרוּ תָמִיד יִגְדַּל יְהוָה הֶחָפֵץ שְׁלוֹם עַבְדּוֹ:
Cei care doresc dreptatea mea să cânte laude și să se bucure și să zică neîncetat: Cel Veșnic, Care dorește pacea robului Său, să fie mărit.
וּלְשׁוֹנִי תֶּהְגֶּה צִדְקֶךָ כָּל הַיּוֹם תְּהִלָּתֶךָ:
Și limba mea va rosti dreptatea Ta, lauda Ta toată ziua.