מַשְׂכִּיל לְאָסָף לָמָה אֱלֹהִים זָנַחְתָּ לָנֶצַח יֶעְשַׁן אַפְּךָ בְּצֹאן מַרְעִיתֶךָ:
Maskil al lui Asaf. De ce, Dumnezeule, ai lepădat pe veci? De ce s-a aprins mânia Ta împotriva turmei pășunii Tale?
זְכֹר עֲדָתְךָ קָנִיתָ קֶּדֶם גָּאַלְתָּ שֵׁבֶט נַחֲלָתֶךָ הַר צִיּוֹן זֶה שָׁכַנְתָּ בּוֹ:
Adu-Ți aminte de adunarea Ta, pe care ai dobândit-o din vremuri străvechi; ai răscumpărat seminția moștenirii Tale, Muntele Sion pe care ai locuit.
הָרִימָה פְעָמֶיךָ לְמַשֻּׁאוֹת נֶצַח כָּל הֵרַע אוֹיֵב בַּקֹּדֶשׁ:
Ridică loviturile Tale ca să aduci ruină veșnică, pentru tot răul pe care l-a făcut vrăjmașul în Sanctuar.
שָׁאֲגוּ צֹרְרֶיךָ בְּקֶרֶב מוֹעֲדֶךָ שָׂמוּ אוֹתֹתָם אֹתוֹת:
Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul locului Tău de întâlnire; și-au pus semnele lor drept semne.
יִוָּדַע כְּמֵבִיא לְמָעְלָה בִּסֲבָךְ עֵץ קַרְדֻּמּוֹת:
El este cunoscut ca unul care aduce lovituri sus; topoarele erau în desișul copacilor.
(ועת) וְעַתָּה פִּתּוּחֶיהָ יָּחַד בְּכַשִּׁיל וְכֵילַפֹּת יַהֲלֹמוּן:
Și acum, intrările ei laolaltă, cu topoare și ciocane le lovesc.
שִׁלְחוּ בָאֵשׁ מִקְדָּשֶׁךָ לָאָרֶץ חִלְּלוּ מִשְׁכַּן שְׁמֶךָ:
Au dat foc Sanctuarului Tău; la pământ au pângărit locașul Numelui Tău.
אָמְרוּ בְלִבָּם נִינָם יָחַד שָׂרְפוּ כָל מוֹעֲדֵי אֵל בָּאָרֶץ:
Au zis în inima lor, conducătorii lor laolaltă: au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu în țară.
אוֹתֹתֵינוּ לֹא רָאִינוּ אֵין עוֹד נָבִיא וְלֹא אִתָּנוּ יֹדֵעַ עַד מָה:
Nu ne-am văzut semnele noastre; nu mai este profet, și nimeni dintre noi nu știe până când.
עַד מָתַי אֱלֹהִים יְחָרֶף צָר יְנָאֵץ אוֹיֵב שִׁמְךָ לָנֶצַח:
Până când, Dumnezeule, va huli potrivnicul? Va dezonora vrăjmașul Numele Tău în veci?
לָמָּה תָשִׁיב יָדְךָ וִימִינֶךָ מִקֶּרֶב (חוקך) חֵיקְךָ כַלֵּה:
De ce Îți retragi mâna, chiar dreapta Ta? Scoate-o din sânul Tău.
וֵאלֹהִים מַלְכִּי מִקֶּדֶם פֹּעֵל יְשׁוּעוֹת בְּקֶרֶב הָאָרֶץ:
Dar Dumnezeu este Regele meu din vremuri străvechi, Cel care lucrează mântuiri în mijlocul pământului.
אַתָּה פוֹרַרְתָּ בְעָזְּךָ יָם שִׁבַּרְתָּ רָאשֵׁי תַנִּינִים עַל הַמָּיִם:
Tu ai sfărâmat marea cu puterea Ta; ai zdrobit capetele monștrilor mării pe ape.
אַתָּה רִצַּצְתָּ רָאשֵׁי לִוְיָתָן תִּתְּנֶנּוּ מַאֲכָל לְעָם לְצִיִּים:
Tu ai zdrobit capetele Leviatanului; l-ai dat ca hrană poporului din tabere.
אַתָּה בָקַעְתָּ מַעְיָן וָנָחַל אַתָּה הוֹבַשְׁתָּ נַהֲרוֹת אֵיתָן:
Tu ai despărțit izvorul și râul; Tu ai secat râurile puternice.
לְךָ יוֹם אַף לְךָ לָיְלָה אַתָּה הֲכִינוֹתָ מָאוֹר וָשָׁמֶשׁ:
A Ta este ziua, a Ta este și noaptea; Tu ai rânduit luminătorul și soarele.
אַתָּה הִצַּבְתָּ כָּל גְּבוּלוֹת אָרֶץ קַיִץ וָחֹרֶף אַתָּה יְצַרְתָּם:
Tu ai așezat toate hotarele pământului; vara și iarna, Tu le-ai plăsmuit.
זְכָר זֹאת אוֹיֵב חֵרֵף יְהוָה וְעַם נָבָל נִאֲצוּ שְׁמֶךָ:
Adu-Ți aminte cum a ocărât vrăjmașul pe Cel Veșnic și un popor fărădelege a hulit Numele Tău.
אַל תִּתֵּן לְחַיַּת נֶפֶשׁ תּוֹרֶךָ חַיַּת עֲנִיֶּיךָ אַל תִּשְׁכַּח לָנֶצַח:
Nu da cetei sufletul turturelei Tale; sufletul săracilor Tăi nu-l uita niciodată.
הַבֵּט לַבְּרִית כִּי מָלְאוּ מַחֲשַׁכֵּי אֶרֶץ נְאוֹת חָמָס:
Privește la legământ, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de lăcașuri ale violenței.
אַל יָשֹׁב דַּךְ נִכְלָם עָנִי וְאֶבְיוֹן יְהַלְלוּ שְׁמֶךָ:
Să nu se întoarcă cel sărac în rușine; cel sărac și nevoiaș vor lăuda Numele Tău.
קוּמָה אֱלֹהִים רִיבָה רִיבֶךָ זְכֹר חֶרְפָּתְךָ מִנִּי נָבָל כָּל הַיּוֹם:
Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ți propria cauză; adu-Ți aminte de ocara Ta din partea unui om fărădelege în toate zilele.
אַל תִּשְׁכַּח קוֹל צֹרְרֶיךָ שְׁאוֹן קָמֶיךָ עֹלֶה תָמִיד:
Nu uita glasul potrivnicilor Tăi, vuietul celor care se ridică împotriva Ta, care se înalță necontenit.