עַל נַהֲרוֹת בָּבֶל שָׁם יָשַׁבְנוּ גַּם בָּכִינוּ בְּזָכְרֵנוּ אֶת צִיּוֹן: עַל עֲרָבִים בְּתוֹכָהּ תָּלִינוּ כִּנֹּרוֹתֵינוּ: כִּי שָׁם שְׁאֵלוּנוּ שׁוֹבֵינוּ דִּבְרֵי שִׁיר וְתוֹלָלֵינוּ שִׂמְחָה שִׁירוּ לָנוּ מִשִּׁיר צִיּוֹן: אֵיךְ נָשִׁיר אֶת שִׁיר יְהֹוָה עַל אַדְמַת נֵכָר: אִם אֶשְׁכָּחֵךְ יְרוּשָׁלִָם תִּשְׁכַּח יְמִינִי: תִּדְבַּק לְשׁוֹנִי לְחִכִּי אִם לֹא אֶזְכְּרֵכִי אִם לֹא אַעֲלֶה אֶת יְרוּשָׁלִַם עַל רֹאשׁ שִׂמְחָתִי: זְכֹר יְהֹוָה לִבְנֵי אֱדוֹם אֵת יוֹם יְרוּשָׁלִָם הָאֹמְרִים עָרוּ עָרוּ עַד הַיְסוֹד בָּהּ: בַּת בָּבֶל הַשְּׁדוּדָה אַשְׁרֵי שֶׁיְשַׁלֶּם לָךְ אֶת גְּמוּלֵךְ שֶׁגָּמַלְתְּ לָנוּ: אַשְׁרֵי שֶׁיֹּאחֵז וְנִפֵּץ אֶת עֹלָלַיִךְ אֶל הַסָּלַע:
La râurile Babilonului, acolo am șezut și am plâns când ne-am adus aminte de Sion. Ne-am atârnat harpele de sălciile din mijlocul lui. Căci acolo cei ce ne-au dus robi ne-au cerut cântece, și cei ce ne-au pustiit ne-au cerut veselie, zicând: Cântați-ne una din cântările Sionului. Cum să cântăm cântarea Celui Veșnic pe un pământ străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, mâna mea dreaptă să fie uitată. Dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, să se lipească limba mea de cerul gurii mele; dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de bucuria mea cea mai mare. Adu-Ți aminte, Cel Veșnic, de fiii lui Edom în ziua Ierusalimului, care ziceau: Dărâmați-l, dărâmați-l până la temelie. O, fiica Babilonului, care ai să fii nimicită; fericit va fi cel ce-ți va răsplăti după cum ne-ai făcut și tu nouă. Fericit va fi cel ce va prinde și va zdrobi pruncii tăi de piatră.
מִזְמוֹר לְאָסָף אֱלֹהִים בָּאוּ גוֹיִם בְּנַחֲלָתֶךָ טִמְּאוּ אֶת הֵיכַל קָדְשֶׁךָ שָׂמוּ אֶת יְרוּשָׁלִַם לְעִיִּים: נָתְנוּ אֶת נִבְלַת עֲבָדֶיךָ מַאֲכָל לְעוֹף הַשָּׁמָיִם בְּשַׂר חֲסִידֶיךָ לְחַיְתוֹ אָרֶץ: שָׁפְכוּ דָמָם כַּמַּיִם סְבִיבוֹת יְרוּשָׁלִָם וְאֵין קוֹבֵר: הָיִינוּ חֶרְפָּה לִשְׁכֵנֵינוּ לַעַג וָקֶלֶס לִסְבִיבוֹתֵינוּ: עַד מָה יְהֹוָה תֶּאֱנַף לָנֶצַח תִּבְעַר כְּמוֹ אֵשׁ קִנְאָתֶךָ: שְׁפֹךְ חֲמָתְךָ אֶל הַגּוֹיִם אֲשֶׁר לֹא יְדָעוּךָ וְעַל מַמְלָכוֹת אֲשֶׁר בְּשִׁמְךָ לֹא קָרָאוּ: כִּי אָכַל אֶת יַעֲקֹב וְאֶת נָוֵהוּ הֵשַׁמּוּ: אַל תִּזְכָּר לָנוּ עֲוֹנֹת רִאשֹׁנִים מַהֵר יְקַדְּמוּנוּ רַחֲמֶיךָ כִּי דַלּוֹנוּ מְאֹד: עָזְרֵנוּ אֱלֹהֵי יִשְׁעֵנוּ עַל דְּבַר כְּבוֹד שְׁמֶךָ וְהַצִּילֵנוּ וְכַפֵּר עַל חַטֹּאתֵינוּ לְמַעַן שְׁמֶךָ: לָמָּה יֹאמְרוּ הַגּוֹיִם אַיֵּה אֱלֹהֵיהֶם יִוָּדַע בַּגּוֹיִם לְעֵינֵינוּ נִקְמַת דַּם עֲבָדֶיךָ הַשָּׁפוּךְ: תָּבוֹא לְפָנֶיךָ אֶנְקַת אָסִיר כְּגֹדֶל זְרוֹעֲךָ הוֹתֵר בְּנֵי תְמוּתָה: וְהָשֵׁב לִשְׁכֵנֵינוּ שִׁבְעָתַיִם אֶל חֵיקָם חֶרְפָּתָם אֲשֶׁר חֵרְפוּךָ אֲדֹנָי: וַאֲנַחְנוּ עַמְּךָ וְצֹאן מַרְעִיתֶךָ נוֹדֶה לְּךָ לְעוֹלָם לְדֹר וָדֹר נְסַפֵּר תְּהִלָּתֶךָ:
Un psalm al lui Asaf. O, Dumnezeule, neamurile au intrat în moștenirea Ta; au spurcat Templul Tău cel sfânt; au prefăcut Ierusalimul în ruine. Trupurile moarte ale robilor Tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului, carnea celor credincioși ai Tăi fiarelor pământului. Sângele lor l-au vărsat ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era nimeni să-i îngroape. Am ajuns de ocară vecinilor noștri, de batjocură și de râs celor din jurul nostru. Până când, Cel Veșnic? Vei fi mâniat pentru totdeauna? Va arde gelozia Ta ca focul? Varsă mânia Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc și asupra împărățiilor care nu au chemat Numele Tău. Căci au devorat pe Iacov și i-au pustiit locuința. Nu ne pomeni nelegiuirile de odinioară; milele Tale să ne ajungă degrabă, căci suntem foarte slăbiți. Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău; izbăvește-ne și curățește păcatele noastre de dragul Numelui Tău. De ce să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Să fie cunoscut printre neamuri, înaintea ochilor noștri, prin răzbunarea sângelui robilor Tăi care a fost vărsat. Să vină înaintea Ta suspinul celui întemnicat; după măreția puterii Tale, păstrează pe cei sortiți morții. Și răsplătește vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara cu care Te-au ocărât pe Tine, Cel Veșnic. Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, Îți vom aduce mulțumire în veci: vom vesti lauda Ta din generație în generație.
זְכֹר יְהֹוָה מֶה הָיָה לָנוּ הַבִּיטָה וּרְאֵה אֶת חֶרְפָּתֵנוּ: נַחֲלָתֵנוּ נֶהֶפְכָה לְזָרִים בָּתֵּינוּ לְנָכְרִים: יְתוֹמִים הָיִינוּ וְאֵין אָב אִמֹּתֵינוּ כְּאַלְמָנוֹת: מֵימֵינוּ בְּכֶסֶף שָׁתִינוּ עֵצֵינוּ בִּמְחִיר יָבֹאוּ: עַל צַוָּארֵנוּ נִרְדָּפְנוּ יָגַעְנוּ וְלֹא הוּנַח לָנוּ: מִצְרַיִם נָתַנּוּ יָד אַשּׁוּר לִשְׂבֹּעַ לָחֶם: אֲבֹתֵינוּ חָטְאוּ וְאֵינָם וַאֲנַחְנוּ עֲוֹנֹתֵיהֶם סָבָלְנוּ: עֲבָדִים מָשְׁלוּ בָנוּ פֹּרֵק אֵין מִיָּדָם: בְּנַפְשֵׁנוּ נָבִיא לַחְמֵנוּ מִפְּנֵי חֶרֶב הַמִּדְבָּר: עוֹרֵנוּ כְּתַנּוּר נִכְמָרוּ מִפְּנֵי זַלְעֲפוֹת רָעָב: נָשִׁים בְּצִיּוֹן עִנּוּ בְּתֻלֹת בְּעָרֵי יְהוּדָה: שָׂרִים בְּיָדָם נִתְלוּ פְּנֵי זְקֵנִים לֹא נֶהְדָּרוּ: בַּחוּרִים טְחוֹן נָשָׂאוּ וּנְעָרִים בָּעֵץ כָּשָׁלוּ: זְקֵנִים מִשַּׁעַר שָׁבָתוּ בַּחוּרִים מִנְּגִינָתָם: שָׁבַת מְשׂוֹשׂ לִבֵּנוּ נֶהְפַּךְ לְאֵבֶל מְחֹלֵנוּ: נָפְלָה עֲטֶרֶת רֹאשֵׁנוּ אוֹי נָא לָנוּ כִּי חָטָאנוּ: עַל זֶה הָיָה דָוֶה לִבֵּנוּ עַל אֵלֶּה חָשְׁכוּ עֵינֵינוּ: עַל הַר צִיּוֹן שֶׁשָּׁמֵם שׁוּעָלִים הִלְּכוּ בוֹ: אַתָּה יְהֹוָה לְעוֹלָם תֵּשֵׁב כִּסְאֲךָ לְדֹר וָדוֹר: לָמָּה לָנֶצַח תִּשְׁכָּחֵנוּ תַּעַזְבֵנוּ לְאֹרֶךְ יָמִים: הֲשִׁיבֵנוּ יְהֹוָה אֵלֶיךָ וְנָשׁוּבָה חַדֵּשׁ יָמֵינוּ כְּקֶדֶם: כִּי אִם מָאֹס מְאַסְתָּנוּ קָצַפְתָּ עָלֵינוּ עַד מְאֹד: הֲשִׁיבֵנוּ יְהֹוָה אֵלֶיךָ וְנָשׁוּבָה חַדֵּשׁ יָמֵינוּ כְּקֶדֶם:
Adu-Ți aminte, Cel Veșnic, de ce ni s-a întâmplat; privește și vezi ocara noastră. Moștenirea noastră a trecut la străini, casele noastre la venetici. Suntem orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca văduvele. Apa noastră o bem pe bani; lemnul nostru ni se vinde. Suntem prigoniți la grumazuri: muncim și nu avem odihnă. Am întins mâna Egiptenilor și Asirienilor, ca să ne săturam cu pâine. Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi le purtăm nelegiuirile. Slujitori ne stăpânesc: nu este nimeni să ne scape din mâna lor. Ne câștigam pâinea cu primejdia vieții noastre din pricina sabiei din pustiu. Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor din pricina foametei cumplite. Au necinsti femeile din Sion și fecioarelor din cetățile lui Iuda. Voievozii au fost spânzurați de mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost cinstite. Tinerii au fost luați la râșniță și copiii au căzut sub lemne. Bătrânii au încetat de la poartă, tinerii de la muzica lor. A încetat bucuria inimii noastre; dansul nostru s-a prefăcut în jale. Coroana a căzut de pe capul nostru: vai nouă că am păcătuit! Din această cauză inima noastră este slăbită; din aceste motive ochii noștri sunt întunecați. Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile umblă pe el. Tu, Cel Veșnic, rămâi pentru totdeauna; tronul Tău din generație în generație. De ce ne uiți pentru totdeauna și ne abandonezi atâta vreme? Întoarce-ne la Tine, Cel Veșnic, și ne vom întoarce; reînnoiește zilele noastre ca odinioară. Dar Tu ne-ai respins cu desăvârșire; ești foarte mâniat pe noi.
הַבֵּט מִשָּׁמַיִם וּרְאֵה מִזְּבֻל קָדְשְׁךָ וְתִפְאַרְתֶּךָ אַיֵּה קִנְאָתְךָ וּגְבוּרֹתֶךָ הֲמוֹן מֵעֶיךָ וְרַחֲמֶיךָ אֵלַי הִתְאַפָּקוּ: כִּי אַתָּה אָבִינוּ כִּי אַבְרָהָם לֹא יְדָעָנוּ וְיִשְׂרָאֵל לֹא יַכִּירָנוּ אַתָּה יְהֹוָה אָבִינוּ גֹּאֲלֵנוּ מֵעוֹלָם שְׁמֶךָ: לָמָּה תַתְעֵנוּ יְהֹוָה מִדְּרָכֶיךָ תַּקְשִׁיחַ לִבֵּנוּ מִיִּרְאָתֶךָ שׁוּב לְמַעַן עֲבָדֶיךָ שִׁבְטֵי נַחֲלָתֶךָ: לַמִּצְעָר יָרְשׁוּ עַם קָדְשֶׁךָ צָרֵינוּ בּוֹסְסוּ מִקְדָּשֶׁךָ:
Privește din cer și uită-Te din locașul sfințeniei Tale și al slavei Tale: unde este râvna Ta și puterea Ta, sunetul măruntaielor Tale și al milelor Tale față de mine? Sunt oprite? Cu siguranță Tu ești Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaște și Israel nu ne recunoaște: Tu, Cel Veșnic, ești Tatăl nostru, Răscumpărătorul nostru; Numele Tău este din veșnicie. Cel Veșnic, de ce ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale și ne-ai împietrit inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te de dragul robilor Tăi, triburile moștenirii Tale. Poporul sfințeniei Tale a stăpânit-o puțin timp: potrivnicii noștri au călcat în picioare sanctuarul Tău. Suntem ai Tăi: Tu nu ai stăpânit niciodată asupra lor; ei nu au fost chemați cu Numele Tău.
וְעַתָּה יְהֹוָה אָבִינוּ אָתָּה אֲנַחְנוּ הַחֹמֶר וְאַתָּה יֹצְרֵנוּ וּמַעֲשֵׂה יָדְךָ כֻּלָּנוּ: אַל תִּקְצֹף יְהֹוָה עַד מְאֹד וְאַל לָעַד תִּזְכֹּר עָוֹן הֵן הַבֶּט נָא עַמְּךָ כֻלָּנוּ: עָרֵי קָדְשְׁךָ הָיוּ מִדְבָּר צִיּוֹן מִדְבָּר הָיָתָה יְרוּשָׁלִַם שְׁמָמָה: בֵּית קָדְשֵׁנוּ וְתִפְאַרְתֵּנוּ אֲשֶׁר הִלְלוּךָ אֲבֹתֵינוּ הָיָה לִשְׂרֵפַת אֵשׁ וְכָל מַחֲמַדֵּינוּ הָיָה לְחָרְבָּה: הַעַל אֵלֶּה תִתְאַפַּק יְהֹוָה תֶּחֱשֶׁה וּתְעַנֵּנוּ עַד מְאֹד:
Cel Veșnic, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu olarul nostru; și noi toți suntem lucrarea mâinilor Tale. Nu Te mânia prea tare, Cel Veșnic, și nu-Ți aduce aminte de nelegiuire în veci: iată, privește, Te rugăm, suntem toți poporul Tău. Cetățile Tale cele sfinte sunt o pustietate, Sionul este o pustietate, Ierusalimul o dărăpănătură. Casa noastră cea sfântă și frumoasă, unde Îți lăudau părinții noștri, a ars în foc și toate cele de preț ale noastre au fost pustiite. Vei rămâne nepăsător față de acestea, Cel Veșnic? Vei tăcea și ne vei chinui foarte mult?
עַל חוֹמֹתַיִךְ יְרוּשָׁלִַם הִפְקַדְתִּי שֹׁמְרִים כָּל הַיּוֹם וְכָל הַלַּיְלָה תָּמִיד לֹא יֶחֱשׁוּ הַמַּזְכִּרִים אֶת יְהֹוָה אַל דֳּמִי לָכֶם: וְאַל תִּתְּנוּ דֳמִי לוֹ עַד יְכוֹנֵן וְעַד יָשִׂים אֶת יְרוּשָׁלִַם תְּהִלָּה בָּאָרֶץ: נִשְׁבַּע יְהֹוָה בִּימִינוֹ וּבִזְרוֹעַ עֻזּוֹ אִם אֶתֵּן אֶת דְּגָנֵךְ עוֹד מַאֲכָל לְאֹיְבַיִךְ וְאִם יִשְׁתּוּ בְנֵי נֵכָר תִּירוֹשֵׁךְ אֲשֶׁר יָגַעַתְּ בּוֹ: כִּי מְאַסְפָיו יֹאכְלֻהוּ וְהִלְלוּ אֶת יְהֹוָה וּמְקַבְּצָיו יִשְׁתֻּהוּ בְּחַצְרוֹת קָדְשִׁי:
Am pus străjeri pe zidurile tale, Ierusalime, care nu vor tăcea nici ziua, nici noaptea: voi care pomeniți pe Cel Veșnic, nu vă opriți, și nu-I dați odihnă până ce va întări și va face din Ierusalim o laudă pe pământ. Cel Veșnic a jurat prin dreapta Sa și prin brațul tăriei Sale: Nu voi mai da grânele tale ca hrană dușmanilor tăi și fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care ai trudit: ci cei ce l-au adunat îl vor mânca și vor lăuda pe Cel Veșnic, și cei ce l-au strâns îl vor bea în curțile sfințeniei Mele.
אַתָּה תָקוּם תְּרַחֵם צִיּוֹן כִּי עֵת לְחֶנְנָהּ כִּי בָא מוֹעֵד: כִּי רָצוּ עֲבָדֶיךָ אֶת אֲבָנֶיהָ וְאֶת עֲפָרָהּ יְחֹנֵנוּ: בּוֹנֵה יְרוּשָׁלִַם יְהֹוָה נִדְחֵי יִשְׂרָאֵל יְכַנֵּס:
Te vei ridica și vei avea milă de Sion: căci a sosit vremea să-i fii milostiv, da, a venit clipa rânduită. Căci robii Tăi se bucură de pietrele lui și le place praful lui. Astfel neamurile se vor teme de Numele Celui Veșnic și toți regii pământului de slava Ta. Când Cel Veșnic va zidi din nou Sionul, Se va arăta în slava Sa. El va asculta rugăciunea celui lipsit și nu va dispredui rugăciunea lui.