רִבּוֹנוֹ שֶׁל עוֹלָם, עִלַּת הָעִלּוֹת וְסִבַּת כָּל הַסִּבּוֹת, אַנְתְּ לְעֵלָּא לְעֵלָּא מִן כֹּלָא, וְלֵית לְעֵלָּא מִנָּךְ, דְּלֵית מַחֲשָׁבָה תְּפִיסָא בָךְ כְּלָל, וּלְךָ דֻמִיָּה תְהִלָּה, וּמְרוֹמַם עַל כָּל בְּרָכָה וּתְהִלָּה. אוֹתְךָ אֶדְרֹשׁ אוֹתְךָ אֲבַקֵּשׁ, שֶׁתַּחְתֹּר חֲתִירָה דֶּרֶךְ כְּבוּשָׁה מֵאִתְּךָ, דֶּרֶךְ כָּל הָעוֹלָמוֹת, עַד הַהִשְׁתַּלְשְׁלוּת שֶׁלִּי בַּמָּקוֹם שֶׁאֲנִי עוֹמֵד, כְּפִי אֲשֶׁר נִגְלָה לְךָ יֹדֵעַ תַּעֲלֻמוֹת, וּבַדֶּרֶךְ וּנְתִיב הַזֶּה תָּאִיר עָלַי אוֹרְךָ, לְהַחֲזִירֵנִי בִּתְשׁוּבָה שְׁלֵמָה לְפָנֶיךָ בֶּאֱמֶת, כְּפִי רְצוֹנְךָ בֶּאֱמֶת, כְּפִי רְצוֹן מִבְחַר הַבְּרוּאִים, לִבְלִי לַחֲשֹׁב בְּמַחֲשַׁבְתִּי שׁוּם מַחֲשֶׁבֶת חוּץ, וְשׁוּם מַחֲשָׁבָה וּבִלְבּוּל שֶׁהוּא נֶגֶד רְצוֹנֶךָ, רַק לִדַּבֵּק בְּמַחֲשָׁבוֹת זַכּוֹת צַחוֹת וּקְדוֹשׁוֹת בַּעֲבוֹדָתְךָ בֶּאֱמֶת בְּהַשָּׂגָתְךָ וּבְתוֹרָתְךָ. הַט לִבִּי אֶל עֵדְוֹתֶיךָ, וְתֵן לִי לֵב טָהוֹר לְעָבְדְּךָ בֶּאֱמֶת. וּמִמְּצֻלוֹת יָם תּוֹצִיאֵנִי לְאוֹר גָּדוֹל חִישׁ קַל מְהֵרָה, תְּשׁוּעַת יְהֹוָה כְּהֶרֶף עַיִן, לֵאוֹר בְּאוֹר הַחַיִּים כָּל יְמֵי הֱיוֹתִי עַל פְּנֵי הָאֲדָמָה. וְאֶזְכֶּה לְחַדֵּשׁ נְעוּרַי הַיָּמִים שֶׁעָבְרוּ בַּחֹשֶׁךְ, לְהַחֲזִירָם אֶל הַקְּדֻשָּׁה, וְתִהְיֶה יְצִיאָתִי מִן הָעוֹלָם כְּבִיאָתִי בְּלֹא חֵטְא. וְאֶזְכֶּה לַחֲזוֹת בְּנֹעַם יְהֹוָה וּלְבַקֵּר בְּהֵיכָלוֹ, כֻּלּוֹ אֹמֵר כָּבוֹד, אָמֵן נֶצַח סֶלָה וָעֶד:
Stăpâne al lumii, Cauza cauzelor și Obârșia tuturor obârșiilor, Tu ești mai presus de tot, și nu este nimic mai presus de Tine, căci niciun gând nu Te poate cuprinde nicidecum; Ție tăcerea Îți este laudă, și ești înălțat mai presus de orice binecuvântare și laudă. Pe Tine Te caut, pe Tine Te implor: deschide un canal, o cale bătătorită, dinspre Tine, prin toate lumile, până la locul în care stau eu, așa cum este descoperit înaintea Ta, Cunoscătorule al celor ascunse. Și pe această cale și acest canal fă să strălucească asupra mea lumina Ta, ca să mă întorci în pocăință deplină înaintea Ta, întru adevăr, după voia Ta cea adevărată, după voia celei mai alese dintre făpturile Tale; ca să nu gândesc în cugetul meu niciun gând străin, și niciun gând ori tulburare care este împotriva voii Tale, ci să mă lipesc de gânduri curate, limpezi și sfinte în slujirea Ta, întru adevăr, în cunoașterea Ta și a Torei Tale. Pleacă inima mea spre mărturiile Tale, și dă-mi o inimă curată ca să Te slujesc întru adevăr. Și din adâncurile mării scoate-mă la lumină mare, degrabă și în grabă; mântuirea Celui Veșnic vine cât ai clipi din ochi; ca să trăiesc în lumina vieții în toate zilele cât voi fi pe fața pământului. Și să mă învrednicesc să-mi înnoiesc tinerețea, zilele care au trecut în întuneric, și să le întorc la sfințenie; și ieșirea mea din lume să fie ca venirea mea, fără păcat. Și să mă învrednicesc să privesc frumusețea Celui Veșnic și să cercetez lăcașul Său, unde totul rostește slavă. Amin, în veci, sela și pururea.