עַל נַהֲרוֹת בָּבֶל שָׁם יָשַׁבְנוּ גַּם בָּכִינוּ בְּזָכְרֵנוּ אֶת צִיּוֹן:
La râurile Babilonului, acolo am șezut și am plâns când ne-am amintit de Sion.
עַל עֲרָבִים בְּתוֹכָהּ תָּלִינוּ כִּנֹּרוֹתֵינוּ:
Pe sălciile din mijlocul lui ne-am atârnat harfele.
כִּי שָׁם שְׁאֵלוּנוּ שׁוֹבֵינוּ דִּבְרֵי שִׁיר וְתוֹלָלֵינוּ שִׂמְחָה שִׁירוּ לָנוּ מִשִּׁיר צִיּוֹן:
Căci acolo cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare și asupritorii noștri veselie: "Cântați-ne din cântările Sionului."
אֵיךְ נָשִׁיר אֶת שִׁיר יְהוָה עַל אַדְמַת נֵכָר:
"Cum să cântăm cântarea Celui Veșnic pe pământ străin?"
אִם אֶשְׁכָּחֵךְ יְרוּשָׁלִָם תִּשְׁכַּח יְמִינִי:
Dacă te voi uita, Ierusalime, să uite dreapta mea să mai cânte.
תִּדְבַּק לְשׁוֹנִי לְחִכִּי אִם לֹא אֶזְכְּרֵכִי אִם לֹא אַעֲלֶה אֶת יְרוּשָׁלִַם עַל רֹאשׁ שִׂמְחָתִי:
Să se lipească limba mea de cerul gurii, dacă nu-mi voi aminti de tine, dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de bucuria mea.
זְכֹר יְהוָה לִבְנֵי אֱדוֹם אֵת יוֹם יְרוּשָׁלִָם הָאֹמְרִים עָרוּ עָרוּ עַד הַיְסוֹד בָּהּ:
Adu-Ți aminte, Cel Veșnic, de fiii lui Edom, în ziua Ierusalimului, de cei ce ziceau: "Dărâmați-l, dărâmați-l până la temelie!"
בַּת בָּבֶל הַשְּׁדוּדָה אַשְׁרֵי שֶׁיְשַׁלֶּם לָךְ אֶת גְּמוּלֵךְ שֶׁגָּמַלְתְּ לָנוּ:
Fiică a Babilonului, sortită nimicirii, ferice de cel ce îți va plăti răsplata pe care ne-ai dat-o nouă.
אַשְׁרֵי שֶׁיֹּאחֵז וְנִפֵּץ אֶת עֹלָלַיִךְ אֶל הַסָּלַע:
Ferice de cel ce va lua și va izbi pruncii tăi de stâncă.