לַמְנַצֵּחַ מַשְׂכִּיל לִבְנֵי קֹרַח:
Conducătorului, un maskil al fiilor lui Korah.
כְּאַיָּל תַּעֲרֹג עַל אֲפִיקֵי מָיִם כֵּן נַפְשִׁי תַעֲרֹג אֵלֶיךָ אֱלֹהִים:
Cum suspină un cerb după pâraie de apă, așa suspină sufletul meu după Tine, Dumnezeule.
צָמְאָה נַפְשִׁי לֵאלֹהִים לְאֵל חָי מָתַי אָבוֹא וְאֵרָאֶה פְּנֵי אֱלֹהִים:
Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când voi veni și voi apărea înaintea lui Dumnezeu?
הָיְתָה לִּי דִמְעָתִי לֶחֶם יוֹמָם וָלָיְלָה בֶּאֱמֹר אֵלַי כָּל הַיּוֹם אַיֵּה אֱלֹהֶיךָ:
Lacrimile mele au fost pâinea mea zi și noapte, când îmi spun toată ziua: "Unde este Dumnezeul tău?"
אֵלֶּה אֶזְכְּרָה וְאֶשְׁפְּכָה עָלַי נַפְשִׁי כִּי אֶעֱבֹר בַּסָּךְ אֶדַּדֵּם עַד בֵּית אֱלֹהִים בְּקוֹל רִנָּה וְתוֹדָה הָמוֹן חוֹגֵג:
Aceste lucruri le voi aminti și îmi voi vărsa sufletul din pricina durerii ce este asupra mea: cum treceam cu mulțimea, umblam încet cu ei până la casa lui Dumnezeu, cu strigăte de bucurie și mulțumire, o mulțime sărbătorind.
מַה תִּשְׁתּוֹחֲחִי נַפְשִׁי וַתֶּהֱמִי עָלָי הוֹחִילִי לֵאלֹהִים כִּי עוֹד אוֹדֶנּוּ יְשׁוּעוֹת פָּנָיו:
De ce ești abătut, suflete al meu, și de ce te frământi în mine? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci Îi voi mulțumi încă pentru mântuirile prezenței Sale.
אֱלֹהַי עָלַי נַפְשִׁי תִשְׁתּוֹחָח עַל כֵּן אֶזְכָּרְךָ מֵאֶרֶץ יַרְדֵּן וְחֶרְמוֹנִים מֵהַר מִצְעָר:
Dumnezeul meu, sufletul meu este abătut în mine; de aceea Îmi voi aduce aminte de Tine din pământul Iordanului și al vârfurilor Hermonului, de pe muntele cel tânăr.
תְּהוֹם אֶל תְּהוֹם קוֹרֵא לְקוֹל צִנּוֹרֶיךָ כָּל מִשְׁבָּרֶיךָ וְגַלֶּיךָ עָלַי עָבָרוּ:
Adâncul cheamă adâncul la sunetul canalelor Tale de apă; toate valurile și talazurile Tale au trecut peste mine.
יוֹמָם יְצַוֶּה יְהוָה חַסְדּוֹ וּבַלַּיְלָה (שירה) שִׁירוֹ עִמִּי תְּפִלָּה לְאֵל חַיָּי:
Ziua, Cel Veșnic Își va porunci îndurarea, și noaptea, odihna Sa va fi cu mine, o rugăciune către Dumnezeul vieții mele.
אוֹמְרָה לְאֵל סַלְעִי לָמָה שְׁכַחְתָּנִי לָמָּה קֹדֵר אֵלֵךְ בְּלַחַץ אוֹיֵב:
Voi spune lui Dumnezeu, Stânca mea: "De ce m-ai uitat? De ce să umblu în întuneric sub apăsarea dușmanului?"
בְּרֶצַח בְּעַצְמוֹתַי חֵרְפוּנִי צוֹרְרָי בְּאָמְרָם אֵלַי כָּל הַיּוֹם אַיֵּה אֱלֹהֶיךָ:
Ca o ucidere în oasele mele, asupritorii mei m-au batjocorit spunându-mi toată ziua: "Unde este Dumnezeul tău?"
מַה תִּשְׁתּוֹחֲחִי נַפְשִׁי וּמַה תֶּהֱמִי עָלָי הוֹחִילִי לֵאלֹהִים כִּי עוֹד אוֹדֶנּוּ יְשׁוּעֹת פָּנַי וֵאלֹהָי:
De ce ești abătut, suflete al meu, și de ce te frământi în mine? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci Îi voi mulțumi încă pentru mântuirile feței mele și Dumnezeul meu.