Pornește
Dumnezeu îi vorbește lui Avram cu cuvintele leh leha, pornește pentru tine, spunându-i să lase tot ce îi este cunoscut și să meargă spre un ținut pe care i-l va arăta Dumnezeu. Dumnezeu făgăduiește să facă din el un neam mare, să-l binecuvânteze și să-i facă numele mare, așa încât prin el toate familiile pământului să afle binecuvântare. Avram, în vârstă de șaptezeci și cinci de ani, își ia soția, pe Sarai, pe nepotul său Lot și tot ce au și călătorește spre țara Canaanului. Acolo Dumnezeu i se arată și făgăduiește țara urmașilor lui Avram, iar Avram zidește altare lui Dumnezeu în timp ce străbate țara spre miazăzi.
Coborârea în Egipt
O foamete cuprinde țara, și Avram coboară în Egipt ca să supraviețuiască. Temându-se că egiptenii îl vor ucide ca să-i ia soția frumoasă, o roagă pe Sarai să spună că este sora lui. Paro (Faraonul) o aduce pe Sarai la palatul său și se poartă bine cu Avram de dragul ei, dar Dumnezeu îl lovește pe Paro și casa lui cu urgii. Înțelegând adevărul, Paro o dă înapoi pe Sarai lui Avram și îi trimite departe, iar ei pleacă din Egipt îmbogățiți cu turme, argint și aur.
Avram și Lot se despart
Avram și Lot se întorc în Canaan atât de bogați încât țara nu-i poate ține pe amândoi, și izbucnesc certuri între păstorii lor. Avram, nevrând să lase vrajba să dezbine familia, îi lasă lui Lot alegerea oricărei direcții. Lot alege câmpia mănoasă a Iordanului, aproape de cetatea Sodoma, în vreme ce Avram rămâne în țara Canaanului. Dumnezeu îi făgăduiește din nou lui Avram tot pământul pe care îl vede și urmași fără număr ca țărâna pământului, iar Avram se așază la stejarii din Hevron (Hebron) și zidește acolo un altar.
Războiul regilor
Un război izbucnește între regii ținutului, și în luptă cetatea Sodoma este prădată, iar Lot este dus în robie. Când Avram aude că nepotul său a fost luat, își înarmează oamenii casei, îi urmărește pe regii biruitori și îl scapă pe Lot împreună cu toți captivii și bunurile. La întoarcere este întâmpinat de Malki-Țedek (Melchisedec), regele Șalemului și preot al lui Dumnezeu, care scoate pâine și vin și îl binecuvântează. Avram dă zeciuială din toate, dar refuză să păstreze vreo pradă de la regele Sodomei, ca nimeni să nu poată spune că ei l-au îmbogățit.
Legământul bucăților
Dumnezeu vine la Avram într-o vedenie, făgăduind să-i fie scut și mare răsplată. Avram, încă fără copii, întreabă cum se poate împlini făgăduința, iar Dumnezeu îl scoate afară să numere stelele, spunându-i că urmașii săi vor fi tot atât de mulți. Avram crede în Dumnezeu, și credința îi este socotită ca dreptate. Într-o ceremonie solemnă între animale despărțite, Dumnezeu vestește că urmașii lui Avram vor fi străini într-o țară care nu este a lor, robiți și asupriți vreme de generații, și apoi scoși cu mare bogăție ca să moștenească țara făgăduită de la râul Egiptului până la marele râu Eufrat.
Hagar și Yișmael
Sarai, neputând avea copii, i-o dă lui Avram pe slujnica ei egipteancă Hagar, în nădejdea de a-și zidi o familie prin ea. Hagar zămislește, și când începe să-și disprețuiască stăpâna, Sarai se poartă aspru cu ea, iar Hagar fuge în pustie. Acolo un înger al lui Dumnezeu o găsește lângă un izvor, îi spune să se întoarcă și îi făgăduiește că fiul ei va fi tatăl unei mari mulțimi. Ea trebuie să-l numească Yișmael (Ismael), căci Dumnezeu i-a auzit suferința, iar Hagar se întoarce și îl naște când Avram are optzeci și șase de ani.
Legământul circumciziei
Când Avram are nouăzeci și nouă de ani, Dumnezeu i se arată din nou și pecetluiește legământul în însuși trupul lui prin brit mila (circumcizia). Dumnezeu îi schimbă numele din Avram în Avraham (Avraam), tată al multor neamuri, și schimbă numele lui Sarai în Sara, făgăduind că ea însăși va naște un fiu în cursul anului. Avraham trebuie să-l numească pe acel fiu Yițhak (Isaac), și prin el legământul va dăinui, deși și Yișmael este binecuvântat să ajungă un neam mare. Chiar în acea zi Avraham se circumcide pe sine, pe Yișmael și pe fiecare bărbat din casa lui, împlinind fără întârziere porunca lui Dumnezeu.