Scara spre cer
Yaakov pleacă din Beer Șeva și călătorește spre Haran, și pe când apune soarele se oprește pentru noapte și se culcă cu o piatră sub cap. Visează o scară așezată pe pământ cu vârful atingând cerurile, și îngeri ai lui Dumnezeu urcând și coborând pe ea. Dumnezeu stă deasupra și înnoiește legământul, făgăduindu-i lui Yaakov țara, urmași ca țărâna pământului și ocrotirea Sa neîncetată oriunde va merge. Yaakov se trezește cu evlavie, vestind că Dumnezeu este cu adevărat în locul acesta, deși el nu știuse, și ridică piatra, numește locul Beit El (Betel) și făgăduiește să dea zeciuială din tot ce va primi.
Rahel la fântână
Yaakov își vede de drum și ajunge la o fântână în câmpuri unde păstorii își strâng turmele. În timp ce întreabă de familia sa, Rahel sosește cu oile tatălui ei, iar Yaakov rostogolește piatra grea de pe gura fântânii ca să le adape. Copleșit de simțire, o sărută pe Rahel, plânge și îi spune că este rudă cu tatăl ei. Ea aleargă să-i spună tatălui ei Lavan, care se grăbește să iasă să-l îmbrățișeze pe Yaakov și îl primește cu căldură în casa lui.
Două surori, două mirese
Yaakov se învoiește să lucreze șapte ani pentru mâna lui Rahel, pe care o iubește, și anii trec ca vreo câteva zile din pricina iubirii sale pentru ea. Dar în noaptea nunții Lavan îl înșală, dându-i în schimb pe fiica sa mai mare, Lea, și abia dimineața descoperă Yaakov schimbul. Lavan îi lămurește că cea mai mică nu se poate mărita înaintea celei mari și îi oferă și pe Rahel în schimbul altor șapte ani de muncă. Yaakov se căsătorește și cu Rahel, iubind-o mai mult decât pe Lea, și își slujește unchiul mai departe.
Cei doisprezece copii
Văzând că Lea este neiubită, Dumnezeu îi deschide pântecele, și ea naște fii unul după altul: Reuven (Ruben), Șimon (Simeon), Levi și Yehuda (Iuda). Rahel, încă fără copii, i-o dă lui Yaakov pe slujnica sa Bilha, care naște pe Dan și pe Naftali (Neftali), iar Lea răspunde dându-i pe slujnica sa Zilpa, care naște pe Gad și pe Așer. Lea are apoi încă doi fii, Yisahar (Isahar) și Zevulun (Zabulon), împreună cu o fiică numită Dina. În sfârșit Dumnezeu își amintește de Rahel și îi deschide pântecele, și ea naște pe Yosef (Iosif), așa încât familia menită să ajungă triburile lui Israel este aproape întreagă.
Turme și avuție
Cu familia crescută, Yaakov îi cere lui Lavan să-l lase să se întoarcă acasă, dar Lavan, care a propășit datorită lui, îl îndeamnă să rămână și să-și ceară plata. Yaakov propune să ia ca plată animalele pestrițe și pătate, iar Lavan se învoiește repede, apoi încearcă să încline învoiala în folosul său. Prin prăsire chibzuită și cu binecuvântarea lui Dumnezeu, turmele lui Yaakov se înmulțesc, și cele mai puternice dintre animale ajung ale lui. În scurtă vreme Yaakov ajunge peste măsură de bogat în turme, slujitori și cămile.
Fuga spre casă
Simțind că Lavan și fiii săi îi poartă acum pizmă pentru izbânda sa, și auzindu-l pe Dumnezeu poruncindu-i să se întoarcă în țara părinților săi, Yaakov își strânge soțiile, copiii și turmele și pleacă în timp ce Lavan este plecat la tunsul oilor. Rahel ia pe ascuns idolii casei tatălui ei, și când Lavan descoperă că au dispărut, îl urmărește pe Yaakov și îl ajunge, deși Dumnezeu îl avertizează într-un vis să nu facă niciun rău. Lavan își caută idolii în zadar, și după ce Yaakov își apără anii lungi de slujire cinstită, cei doi bărbați fac un legământ, ridicând o movilă de pietre ca hotar pe care niciunul nu-l va trece cu gând de rău. Lavan își binecuvântează familia și pleacă, iar pe când Yaakov își vede de drum îngeri ai lui Dumnezeu îl întâmpină, și el numește locul acela Mahanaim.