Promisiunea lui Dumnezeu, reînnoită
Parașa se deschide cu Dumnezeu vorbindu-i lui Moșe și făcându-Se cunoscut într-un fel nou și mai adânc. Dumnezeu Își amintește legământul făcut cu patriarhii Avraham (Avraam), Yițhak (Isaac) și Yaakov (Iacov) și făgăduiește patru lucruri: să scoată pe Israel de sub poverile Egiptului, să îl mântuiască, să îl răscumpere și să îl ia ca popor al Său. Este o promisiune nu doar de scăpare, ci de relație, încheiată cu jurământul de a-i aduce în țara făgăduită părinților lor. Dumnezeu îi spune lui Moșe să ducă acest mesaj de nădejde poporului înrobit.
Duhuri zdrobite
Când Moșe aduce cuvintele lui Dumnezeu poporului lui Israel, oamenii nu le pot primi, sleiți de munca istovitoare și cu duhul frânt. Dumnezeu îl trimite atunci pe Moșe înapoi la Paro ca să ceară eliberarea poporului, dar Moșe se împotrivește, spunând că este un om cu vorbirea greoaie și întreabă cum îl va asculta Paro vreodată. Tora se oprește aici ca să consemneze spița familiei lui Moșe și Aharon, înrădăcinând acești doi conducători în tribul lui Levi. Îmbărbătați de Dumnezeu, frații se pregătesc să stea înaintea celui mai puternic stăpânitor de pe pământ.
Toiag și șarpe
Moșe și Aharon vin înaintea lui Paro, iar Aharon își aruncă toiagul, care se preface în șarpe. Vrăjitorii lui Paro potrivesc minunea cu propriile lor arte, dar toiagul lui Aharon le înghite pe ale lor, un prim semn tăcut al puterii care este cu adevărat reală. Paro rămâne neclintit și își împietrește inima, refuzând să lase pe Israel să plece. Dumnezeu îi spune lui Moșe că a venit vremea să arate Egiptului, printr-un șir de lovituri puternice, că El singur este Dumnezeu.
Sânge și broaște
Plăgile încep la Nil, izvorul de viață și mândria Egiptului. Aharon lovește apa și ea se preface în sânge, așa că peștii mor și râul miroase greu, însă vrăjitorii lui Paro reproduc efectul, iar inima lui rămâne împietrită. Apoi țara mișună de broaște care umplu palatul și cuptoarele, până când Paro îl roagă pe Moșe să se roage ca ele să dispară și făgăduiește să lase poporul să plece. Când vine ușurarea, însă, Paro își ia cuvântul înapoi, cea dintâi dintre multele promisiuni călcate.
Păduchi, fiare și bube
Plăgile următoare cad una după alta, fiecare adâncind neputința Egiptului. Țărâna pământului se preface în păduchi, iar de data aceasta vrăjitorii dau greș și mărturisesc că acesta este degetul lui Dumnezeu. Roiuri de fiare sălbatice năpădesc pe egipteni, cruțând ținutul Goșen unde locuiește Israel, arătând că Dumnezeu trage o linie limpede între cele două popoare. O molimă ucigătoare lovește apoi vitele Egiptului, iar bube dureroase izbucnesc pe oameni și pe animale, atât de cumplite încât vrăjitorii nici măcar nu pot sta înaintea lui Moșe. Totuși Paro nu se pleacă.
Foc și grindină
A șaptea plagă este cea mai înspăimântătoare de până acum: o furtună de grindină străbătută de foc care biciuiește câmpurile, sfărâmă copacii și doboară pe oricine a rămas afară. Moșe îi previne dinainte pe egipteni, iar cei care se tem de cuvântul lui Dumnezeu își aduc slujitorii și animalele la adăpost. Zdrobit de furtună, Paro mărturisește pentru prima oară că a păcătuit și că Dumnezeu este drept, rugându-l pe Moșe să facă să înceteze totul. Dar în clipa în care tunetul și grindina se opresc, inima i se împietrește din nou, iar parașa se încheie cu Israel încă înrobit și lupta neîncheiată.