Răsplata pentru credincioșie
Parașa își ia numele din făgăduința lui Moșe (Moise) că, dacă Israel ascultă legile lui Dumnezeu și le păzește, Dumnezeu va ține legământul de dragoste pe care l-a jurat strămoșilor lor. El descrie binecuvântările care vor urma: rodnicia familiei, a câmpului și a turmei, ferirea de boală și biruința asupra oricărui dușman. Moșe le spune să nu se teamă de neamurile puternice cu care se vor înfrunta, căci Dumnezeu le va îndepărta puțin câte puțin, ca țara să nu se sălbăticească înainte ca Israel să o poată umple. Sarcina lor este să se încreadă, să asculte și să nimicească pe deplin idolii acelor neamuri, în loc să fie atrași de aurul și argintul lor.
Învățăturile pustiului
Moșe cheamă poporul să-și amintească toată călătoria de patruzeci de ani prin pustiu, când Dumnezeu îi smerește și îi încearcă pentru a descoperi ce este în inimile lor. Dumnezeu îi lasă să flămânzească și apoi îi hrănește cu mană, învățându-i că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. În toți acei ani, hainele lor nu se învechesc și picioarele lor nu se umflă, căci Dumnezeu are grijă de ei așa cum un părinte își ceartă copilul iubit. Moșe avertizează că, atunci când vor intra într-o țară de grâu și orz, de vii și smochine, și se vor sătura, trebuie să-L binecuvânteze pe Dumnezeu și să nu-și spună că propria lor putere le-a câștigat această bogăție.
Nu prin meritul tău
Moșe ferește poporul de gândul că Dumnezeu le dă țara din pricina propriei lor neprihăniri; este mai degrabă din pricina răutății neamurilor și a făgăduinței făcute lui Avraham (Avraam), Yițhak (Isaac) și Yaakov (Iacov). Ca să spargă orice mândrie, le amintește cât de des Îl mânie pe Dumnezeu în pustiu, mai presus de toate la Horev (Horeb) când fac Vițelul de Aur. Povestește cum urcă pe munte, primește tablele și coboară găsind poporul închinându-se unui idol, așa că sfărâmă tablele și cade înaintea lui Dumnezeu patruzeci de zile și de nopți, rugându-se pentru popor și pentru Aharon (Aaron). Israel supraviețuiește, lămurește Moșe, doar fiindcă Dumnezeu iartă, nu fiindcă poporul a meritat.
Cele de-a doua table
Moșe își amintește cum Dumnezeu îi spune să cioplească un al doilea rând de table și să facă un chivot ca să le țină, și cum Dumnezeu înscrie din nou Cele Zece Porunci și înnoiește legământul. El descrie cum tribul lui Levi este pus deoparte ca să poarte chivotul, să-I slujească lui Dumnezeu și să binecuvânteze în Numele Său, primind pe Dumnezeu Însuși ca parte a lor, în loc de o parte din țară. Moșe rămâne pe munte a doua oară, iar Dumnezeu îl ascultă și se învoiește să nu nimicească poporul. Povestea vițelului, care ar fi putut încheia legământul, devine în schimb o poveste de milă și de a doua șansă.
Ce cere Dumnezeu de la tine
Într-unul dintre cele mai mișcătoare pasaje ale Torei, Moșe întreabă ce anume cere Dumnezeu cu adevărat: să-L cinstească pe Dumnezeu, să umble în toate căile Lui, să-L iubească și să-I slujească din toată inima și tot sufletul și să-I păzească poruncile. El cheamă poporul să-și taie împrejur netăierea inimii și să nu mai fie încăpățânat, căci Dumnezeu este mare și înfricoșător, nearătând părtinire și neluând mită. Dumnezeu, spune el, face dreptate orfanului și văduvei și iubește pe străin, și de aceea și Israel trebuie să iubească pe străin, amintindu-și că au fost cândva străini în Egipt. Dintr-un neam de șaptezeci de suflete care s-au coborât în Egipt, Dumnezeu i-a făcut la fel de numeroși ca stelele.
O țară a ploii
Moșe descrie țara pe care Israel este pe cale să o moștenească drept una fără seamăn cu Egiptul, o țară de dealuri și văi care bea apă din ploaia cerului, o țară pe care Dumnezeu o veghează de la începutul anului până la sfârșitul lui. El învață pasajul care devine al doilea paragraf al Șemei: dacă poporul iubește și slujește lui Dumnezeu, ploile vor veni la vremea lor și recolta va fi îmbelșugată, dar dacă se întorc la idoli, cerurile se vor închide și țara nu va rodi. Încă o dată îi însărcinează să ia aceste cuvinte la inimă, să le lege ca tefilin și să le învețe copiii lor. Dacă păstrează credința, făgăduiește Moșe, nimeni nu va sta împotriva lor, și fiecare loc pe care îl calcă piciorul lor, de la pustiu până la marele râu, va fi al lor.