Jumătatea de șekel
Dumnezeu îi dă lui Moșe un șir de îndrumări de pe urmă înainte ca Sanctuarul să poată fi zidit. Fiecare om numărat la un recensământ are să dea o jumătate de șekel, bogatul și săracul dând exact la fel, ca o amintire că fiecare suflet contează deopotrivă înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu poruncește și un lighean de aramă unde preoții își vor curăți mâinile și picioarele, un untdelemn deosebit pentru ungerea Sanctuarului și a vaselor sale, și o tămâie mirositoare păstrată pentru folosul sfânt. În sfârșit, Dumnezeu numește pe meșterii mari, Bețalel (Bețaleel) din tribul lui Iuda și Oholiav (Oholiab) din tribul lui Dan, umplându-i cu înțelepciune și iscusință ca să ducă la capăt toată lucrarea sfântă.
Șabatul și tablele
Înainte ca Moșe să coboare, Dumnezeu așază Șabatul ca semn veșnic al legăturii dintre Dumnezeu și Israel, învățând că până și munca sfântă de zidire a Sanctuarului trebuie să se oprească în a șaptea zi. Odihna, nu construcția, este cea mai adevărată mărturie că Dumnezeu este Făcătorul. Dumnezeu îi dă apoi lui Moșe cele două table de piatră, scrise de degetul lui Dumnezeu, iar Moșe se pregătește să se întoarcă la popor. Scena este pregătită ca legământul să fie purtat jos de pe munte.
Vițelul de aur
Jos, poporul se neliniștește când Moșe nu se întoarce la vremea când îl așteaptă. Se strâng în jurul lui Aharon (Aaron) și cer un dumnezeu pipăit care să îi conducă, iar Aharon le strânge aurul și îl face un vițel. Poporul îl vestește drept dumnezeul lor și prăznuiește înaintea lui cu jertfe și petreceri. Într-o singură clipă nesăbuită, națiunea care stătuse la Sinai se întoarce de la Dumnezeul care i-a eliberat.
Tablele sfărâmate
Dumnezeu îi spune lui Moșe ce se întâmplă jos și amenință să nimicească poporul, dar Moșe se roagă în locul lor, chemând în minte făgăduințele lui Dumnezeu către patriarhi. Coborând muntele și văzând cu proprii săi ochi vițelul și dansul, Moșe aruncă tablele, iar ele se sfărâmă la poalele muntelui. El macină vițelul până la pulbere, îl înfruntă pe Aharon și cheamă pe cei credincioși lui Dumnezeu; leviții se strâng la el, iar o socoteală grea cade asupra taberei. Moșe urcă apoi înapoi ca să caute iertare, oferindu-și propria viață pentru popor mai degrabă decât să îi lase șterși.
Căutarea prezenței lui Dumnezeu
În urma acestora, Dumnezeu spune că un înger va conduce pe Israel mai departe, dar că El Însuși nu Se va sui în mijlocul unui popor atât de îndărătnic, iar națiunea jelește. Moșe își întinde un cort în afara taberei, unde vorbește cu Dumnezeu față către față, așa cum vorbește un om cu prietenul său, și refuză să meargă înainte dacă prezența lui Dumnezeu Însuși nu merge cu ei. Cu inimă întărită, Moșe cere să vadă slava lui Dumnezeu. Dumnezeu răspunde că niciun om nu Îi poate vedea fața și trăi, dar făgăduiește să lase bunătatea Sa să treacă pe dinainte, adăpostind pe Moșe în crăpătura unei stânci.
Cele de-a doua table
Moșe cioplește două table noi și urcă muntele încă o dată. Acolo Dumnezeu trece pe dinaintea lui și vestește cele Treisprezece Atribute ale Milei, descoperindu-Se ca fiind milostiv și îndurător, încet la mânie și bogat în bunătate și adevăr. Mișcat, Moșe se pleacă adânc și Îl roagă pe Dumnezeu să ierte poporul și să îl ia înapoi ca al Său, iar Dumnezeu reînnoiește legământul și rostește din nou poruncile sale de căpetenie. Moșe rămâne pe munte patruzeci de zile, iar când coboară cu tablele, fața îi strălucește cu raze de lumină, așa că poartă un văl în mijlocul poporului ori de câte ori nu vorbește cu Dumnezeu.