O sută douăzeci de ani
Moșe iese și vorbește întregului Israel, spunându-le că are acum o sută douăzeci de ani și nu mai poate să vină și să meargă în fruntea lor. Dumnezeu i-a spus limpede că nu va trece Iordanul. În loc să lase poporul să deznădăjduiască, Moșe le înalță inimile: Dumnezeu Însuși va trece înaintea lor și va deschide calea, iar Yehoșua îi va duce înăuntru. El îndeamnă întreaga națiune să fie tare și curajoasă și să nu se teamă, căci Dumnezeu nici nu-i va părăsi, nici nu-i va lăsa.
Întărirea lui Yehoșua
Moșe cheamă apoi pe Yehoșua în față, sub privirea întregului Israel, și îi vorbește de-a dreptul. Fii tare și curajos, îi spune el, căci tu ești cel care va aduce acest popor în țara pe care Dumnezeu a făgăduit-o strămoșilor lor, și tu îi vei așeza în ea. Încredințarea este aceeași pe care Moșe a dat-o națiunii: Dumnezeu este Cel care merge înaintea ta, și El va fi cu tine și niciodată nu te va lăsa. În fața tuturor, viitorul lui Israel este așezat pe umerii lui Yehoșua cu încredere și binecuvântare.
Tora și Hakhel
Moșe scrie această Tora și o dă preoților care poartă Chivotul și bătrânilor lui Israel. El poruncește ca, la fiecare șapte ani, în anul sabatic în timpul sărbătorii Sucot, întregul popor să fie adunat, bărbați, femei, copii și străinii dintre ei, ca să audă Tora citită cu glas tare. Scopul este ca ei, și mai ales copiii care nu au cunoscut-o niciodată, să învețe să-L cinstească pe Dumnezeu și să-I păzească cuvintele. Această adunare care se repetă, numită mai târziu Hakhel, ține întreaga națiune învățând mereu împreună.
Un cântec ca mărturie
Dumnezeu îi spune lui Moșe că moartea lui este aproape și îl cheamă, împreună cu Yehoșua, la Cortul Întâlnirii, unde Dumnezeu Se arată într-un stâlp de nor. El prevestește cu întristare că poporul Îl va părăsi într-o zi și va alerga după dumnezei străini, călcând legământul, și că necazurile îi vor ajunge drept urmare. Pentru a întâmpina acea zi, Dumnezeu îi poruncește lui Moșe să scrie un anume cântec și să-l învețe pe Israel, ca el să rămână pe buzele lor ca o mărturie când vor avea nevoie să-și amintească drumul înapoi. Dumnezeu îl însărcinează din nou pe Yehoșua să fie tare și curajos, căci el va aduce pe Israel în țară.
Lângă Chivot
Când Moșe termină de scris cuvintele Torei într-un sul, el poruncește leviților să-l așeze lângă Chivotul Legământului, unde va sta ca mărturie pentru popor. Știind în inima sa că ei s-ar putea răzvrăti după ce el nu va mai fi, dorește ca învățătura să fie păstrată și ținută aproape. El cheamă apoi pe bătrânii și pe dregătorii tuturor triburilor să se adune și să audă cântecul pe care e pe cale să-l rostească. Chemând cerul și pământul ca martori, Moșe se pregătește să rostească cuvintele marelui său cântec, care umple parașa de săptămâna viitoare, Haazinu.